Franţa…

socca5Socca este o specialitate a bucătăriei franceze de sud-est, regăsite în şi în jurul oraşului Nisa. Ingredientele primare sunt făina (de năut sau folosită în combinaţie cu alte făinuri) şi uleiul de măsline. Acest produs pare a avea un corespondent în farinata, specifică nordului Italiei. Am gustat acest produs, anul trecut în luna noiembrie, în Nisa, undeva aproape de piaţa Garibaldi. Împânzită de altfel cu tot felul de localuri în care puteai servi fructe de mare din cele mai diverse. Am rămas cu regretul de a nu fi intrat într-un local (Le Café de Turin) unde se serveau tot felul de fructe de mare, menţinute proaspete în nişte butoaie cu apă la intrarea în local. Iar atmosferă ce răzbătea în afară , era mai mult decât una boemă.

le-cafe-de-turin

În fine, localul unde am mers părea încărcat de istorie, toţi pereţii fiind tapetaţi cu imagini de vânzători ambulanţi de socca din timpuri imemoriale. Am înţeles cu ajutorul francezei mele un pic depăşite, că la origini, acest preparat reprezenta mâncarea celor săraci. Lucru aproape evident dacă te gândeşti strict la ingrediente.

Reţetă pentru două tăvi cu diametrul de 50 cm:

  • 300 g făină (amestec de făinuri)
  • 500 ml apă
  • ulei de măsine
  • sare
  • piper

Metodă de preparare:

Se formează un aluat din apă, făină, ulei de măsline şi sare, având o consistenţă mai subţire decât la clătite. Aluatul se coace într-o tavă unsă cu ulei de măsline, care este introdusă pentru câteva minute într-un cuptor preîncălzit. Se serveşte cald presărat cu piper după gust.

Patronul, bucătarul şi întreţinătorul de atmosferă a avut amabilitatea să ne explice că provine dintr-o familie care are această preocupare de 3 generaţii. Başca, ne-a introdus prin intermediul limbajului universal în tainele preparării şi servirii acestui produs. A fost foarte haios când a aflat că nu suntem romani (locuitori ai Romei) ci români şi nu ştia cum să mai dreagă busuiocul, lăudându-se chiar cu o vizită pe litoralul românesc înainte de ’89. Toată seara se plânsese de conaţionalii noştri – noi eram doar nişte turişti italieni – că nu fac altceva decât să cerşească şi să fure. În semn de protest faţă de această prejudecată am refuzat vinul casei şi am băut numai bere la 33 cl olandeză, discutând doar cu nişte maghrebieni la fel de înfometaţi, situaţi la o masă alăturată, ce nu aveau nici habar şi nici nu prea îi interesau de unde veneam noi. Şi nu am lăsat bacşiş!

patron-local-socca4

Surse: Wikipedia, Youtube, Google and friends

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: