This is…România

Martie 9, 2009

…mai mult sau mai puţin…


România…

Martie 7, 2009

Ne aflăm în plin post. Pentru a nu mânia divinitatea prea mult m-am gândit să vă supun atenţiei o reţetă simplă de făcut şi foarte gustoasă. E adevărat că nu respectă toate canoanele, dar se tratează şi nu conţine proteine animale în exces.  Ouăle au rol doar de liant. Le puteţi elimina, dacă asta impietează.  Aveţi mai multe opţiuni. În fine, eu am încercat-o şi mi-a plăcut ce a ieşit.

Doamnelor şi domnilor,

chiftele-cartofi

Chiftele de cartofi

Ingrediente:

  • 1/2 kg cartofi
  • 2 ouă
  • 3-4 linguri făină
  • sare, piper
  • pătrunjel sau mărar

Mod de preparare:

Cartofii curăţaţi de coajă se dau prin razătoarea mică şi se pun într-un castron. Se adaugă ouăle, se amestecă cu făina până când totul are consistenţa unei paste. Se adaugă sarea, piperul şi verdeţurile. Se pun în tigaie şi se prăjesc în ulei încins circa 5-10 minute. Se servesc calde. Poftă bună!chiftele-cartofi1

Mulţumiri Gustos.ro!

Peru…

Martie 5, 2009

picarones21

Picarones este un desert popular în Peru. Principalele ingrediente sunt suc de fructe şi cartofi dulci. Acestea sunt servite sub forma unei gogoaşe acoperite cu sirop, realizat din chancaca (melasă solidificată). Tradiţional, picarones sunt servite atunci când peruanii pregăteasc anticuchos, un alt fel de mâncare tradiţională.

picarones

Picarones, au fost create în timpul perioadei coloniale pentru a înlocui buñuelos, care erau prea scumpe de făcut. Oamenii au început să înlocuiască componente tradiţionale cu suc de fructe şi cartofi dulci. Accidental, au creat un nou desert, care a crescut rapid în popularitate în întreaga ţară. Vom reveni cu reţeta completă.

picarones1

Picarones sunt de asemenea menţionate şi de faimosul scriitor peruvian Ricardo Palma în cartea sa Tradiciones Peruanas.

Surse: Wikipedia, Food by Country, Youtube and friends

Soft boiled egg

Martie 4, 2009

România…

Martie 3, 2009

ciorba-de-perisoare1

Ciorba reprezintă în bucătăria tradiţională românească unul dintre felurile principale de mâncare care se serveşte la începutul mesei, după aperitiv. Ea este obţinută prin fierberea bucăţilor de carne, tăiate la dimensiuni mici, cu diferite legume, aromarea lor cu verdeţuri şi după gust, dregerea cu diverse preparate: ou, smântână, iaurt, răntaşuri obţinute prin rumenirea făinii din diverse cereale şi după preferinţă acrirea cu oţet alimentar, borş, suc de lămâie sau sare de lămâie. Pentru ciorbele de post se fierb legumele fără carne, se acresc şi se pot drege cu smântână vegetală.

Ciorbă de perişoare

Ingrediente:
2 l de apă, 1 l de borş.

Zarzavat de supă (un morcov, un pătrunjel şi o ceapă), verdeaţă, 3 roşii.  Sare, un gălbenuş, două linguri de smântână. Perişoare: 500 de g carne cu os, o felie de pâine, două linguride orez, o ceapă, un ou, sare, piper.

Mod de preparare: Se pune la fiert într-o oală cu apa, un morcov, un pătrunjel şi o ceapă, toate tăiate mărunt şi osul care rămâne de la carne. Se fierb bine. Se toarnă borşul fiert separat şi strecurat. Se adaugă verdeaţa tăiată fin, roşiile cărora li s-au scos seminţele şi sare. Se lasă în câteva clocote. Se face o tocătură de carne, cu miezul de la o felie de pâine muiat şi stros bine. Se adaugă orezul, ceapă tocată fin, un ou, sare, piper. Se fac perişoare mici cu mâna udă şi se pun la fiert în ciorbă. Înainte de a se servi, se scoate osul din ciorbă şi se drege cu un gălbenuş bătut cu smântână.

Ciorbă = fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea şi cu carne…( sursă: DEX)

ciorba-de-perisoare21

ciorba-de-perisoare13

How to make Sangria

Martie 1, 2009

Franţa…

Februarie 28, 2009

socca5Socca este o specialitate a bucătăriei franceze de sud-est, regăsite în şi în jurul oraşului Nisa. Ingredientele primare sunt făina (de năut sau folosită în combinaţie cu alte făinuri) şi uleiul de măsline. Acest produs pare a avea un corespondent în farinata, specifică nordului Italiei. Am gustat acest produs, anul trecut în luna noiembrie, în Nisa, undeva aproape de piaţa Garibaldi. Împânzită de altfel cu tot felul de localuri în care puteai servi fructe de mare din cele mai diverse. Am rămas cu regretul de a nu fi intrat într-un local (Le Café de Turin) unde se serveau tot felul de fructe de mare, menţinute proaspete în nişte butoaie cu apă la intrarea în local. Iar atmosferă ce răzbătea în afară , era mai mult decât una boemă.

le-cafe-de-turin

În fine, localul unde am mers părea încărcat de istorie, toţi pereţii fiind tapetaţi cu imagini de vânzători ambulanţi de socca din timpuri imemoriale. Am înţeles cu ajutorul francezei mele un pic depăşite, că la origini, acest preparat reprezenta mâncarea celor săraci. Lucru aproape evident dacă te gândeşti strict la ingrediente.

Reţetă pentru două tăvi cu diametrul de 50 cm:

  • 300 g făină (amestec de făinuri)
  • 500 ml apă
  • ulei de măsine
  • sare
  • piper

Metodă de preparare:

Se formează un aluat din apă, făină, ulei de măsline şi sare, având o consistenţă mai subţire decât la clătite. Aluatul se coace într-o tavă unsă cu ulei de măsline, care este introdusă pentru câteva minute într-un cuptor preîncălzit. Se serveşte cald presărat cu piper după gust.

Patronul, bucătarul şi întreţinătorul de atmosferă a avut amabilitatea să ne explice că provine dintr-o familie care are această preocupare de 3 generaţii. Başca, ne-a introdus prin intermediul limbajului universal în tainele preparării şi servirii acestui produs. A fost foarte haios când a aflat că nu suntem romani (locuitori ai Romei) ci români şi nu ştia cum să mai dreagă busuiocul, lăudându-se chiar cu o vizită pe litoralul românesc înainte de ’89. Toată seara se plânsese de conaţionalii noştri – noi eram doar nişte turişti italieni – că nu fac altceva decât să cerşească şi să fure. În semn de protest faţă de această prejudecată am refuzat vinul casei şi am băut numai bere la 33 cl olandeză, discutând doar cu nişte maghrebieni la fel de înfometaţi, situaţi la o masă alăturată, ce nu aveau nici habar şi nici nu prea îi interesau de unde veneam noi. Şi nu am lăsat bacşiş!

patron-local-socca4

Surse: Wikipedia, Youtube, Google and friends

Germania…

Februarie 27, 2009

Brätwurst este un cârnat compus din carne de porc, vită sau viţel. Este un cuvânt de provenienţă germană care reuneşte: „brät” (carne mărunţită fin) şi „-wurst” (cârnat). Etimologic vorbind, prefixul poate fi asociat uşor cuverbul „braten” ce defineşte acţiunea de a frige, de a prăji. În realitate, modul de pregătire al acestui produs nu are nimic de a face cu etimologia, poate un pic la final.  Şi, credeţi-mă pe cuvânt, am gustat în München şi nu ştiam cum să înfulec mai repede.

bratwurst11

Originar, produsul provine din regiunea Thuringia, situată în centrul Germaniei de azi, sub numele de Thüringer Rostbratwurst, cea mai veche atestare a acestei reţete fiind datată în jurul anului 1432, conform ultimelor descoperiri făcute Hubert Erzmann, un istoric amator, reprezentând astfel una dintre primele reţete de mâncare din istorie atestate documentar. Cel mai emblematic produs este „Nürnberger Bratwürste”, înregistrat şi protejat în cadrul UE ca un produs distinct.În prezent şi Elveţia are protejat un produs asemănător creat în St. Gallenşi care poate avea un singur neajuns: îi lipseşte berea germană ! Metoda de servire este locală. Bla-bla-bla! Adică, cu muştar şi multă bere.

În München, brätwurst-ul este servit în zona pietonală centrală cu varză murată taiată mărunt, ketchup sau muştar, dar fără bere. Am fost acolo. Din păcate, ziua. Oricum, aproape toată lumea preferă sucul de mere. La jumătate de litru. Reciclarea plasticului e simplă: iei sucul şi dai 1 euro garanţie. Returnezi plasticul şi primeşti moneda înapoi. Poate ne aude cineva! Alo?

Guten Appetit!


Many thanks: Wikipedia, Youtube  and friends

Franţa…

Februarie 25, 2009

Sandviş (din engleză Sandwich), mod de preparare a mâncării iniţial constând într-o felie de carne şi una de brânză puse între două felii de pâine. Ulterior, odată cu răspândirea acestuia, se diversifică produsele alimentare ce intră în compoziţia sandvişului, precum şi prezentarea acestuia. În prezent, aproape fiecare ţară are o varietate locală, cu propria sa istorie.

sandwich1

Probabil acest tip de aperitiv a fost preparat din cele mai vechi timpuri, însă cel ce dă numele şi îl popularizează este John Montagu, al IV-lea conte de Sandwich în secolul al XVIII-lea care, pasionat de jocul de cărţi, consuma acest aperitiv în timp ce juca la masă. Faptul că se prepara uşor, precum şi faptul că putea fi uşor tranportat şi consumat în situaţii atipice pentru servirea mesei ia adus popularitate atât în ţara lui de origine cât şi oriunde în lume.

În România a pătruns sub denumirea englezească în secolul al XX-lea, ulterior, sub aspectul dezvoltării vieţii urbane, s-a impus printre produsele denumite generic minuturi, sau, cum sunt cunoscute mai nou, prin invazia masivă a termenilor anglo-saxoni din ultimii 15 ani, fast food.

„Sandwich a la France”
Ingrediente:

  • o baghetă mică, proaspăt scoasă din cuptor, dacă e posibil;
  • brânză, poate fi de consistenţă moale(Brie) sau tare(Gouda);
  • jambon;
  • roşii;
  • salată verde;
  • maioneză sau muştar;
  • castraveciori conservaţi în oţet.

Procedură :

Tăiaţi bagheta longitudinal în două parţi egale.

Ungeţi una dintre acestea (baza sandwich) cu – tradiţional – maioneză.

Aşezaţi feliile de brânză, jambon şi deasupra castraveciori tăiaţi în jumătăţi.

Încheiaţi cu felii de roşii şi o frunză de salată verde.

Bon appétit!

Mulţumiri: Wikipedia, Food by Country and friends.

Scuze: Tuturor francofililor. Data viitoare,  coq au vin!

România…

Februarie 23, 2009

Mititei sau mici (defectiv de singular) este un fel de mâncare românească, un fel de chiftele la grătar, de obicei în formă cilindrică, a căror compoziţie constă din carne de vită (uneori amestecată cu carne de oaie sau de porc), la care se adaugă usturoi, piper negru şi uneori ardei iute. De obicei, sunt mâncaţi cu muştar. Se pare că predomină „ de obicei”!

mititei

Legenda spune că mititeii au fost inventaţi într-o seară la hanul La Iordachi din Bucureşti, binecunoscut pentru cârnaţii săi, când bucătăria a rămas fără învelişuri. Adică, maţe. Restul e istorie!

Ingrediente:
1 kg cărniţă de vacă de la gât, 8 grame de piper proaspăt, pisat mărunt, 12 grame de cimbru uscat, pisat mărunt, 4 grame de ienibahar, pisat mărunt, 2 grame de coriandru, pisat mărunt, 2 grame de chimion turcesc, pisat mărunt, 1 gram de anis stelat, pisat mărunt, 8 grame de bicarbonat de sodiu, 1 linguriţă de zeamă de lămâie, 1 lingură de untdelemn, 1 căpăţână de usturoi.

mititei12

Mod de preparare : Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase, la fiecare kilogram de carne. Se frământă carnea într-un vas pe măsură, timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat. Amestecul se acoperă şi se lasă la rece o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase.
Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la macerat o jumătate de ceas. Se strecoară sucul şi se mai frământă amestecul 15 minute. Produsul obţinuut este lăsat la rece până a doua zi. Cu trei ore înainte de a fi pregătiţi, mititeii sunt scoşi de la rece, pentru a se încălzi şi înmuia. După trecerea acestei perioade, se formează mititeii „ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime”, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi se lasă să stea la zvântat o oră. Între timp, puteţi pregăti grătarul.
Se fac pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei. Grătaragii nostri folosesc un mic secret: întorc fiecare mititel (mic) doar de trei ori până este prăjit.
Tradiţional, se servesc cu muştar. Poftă bună!

P.S.: Dacă vi se pare complicat, mergeţi în orice colţ şi îi găsiţi!

P.P.S.: Nu chiar în orice colţ: aveţi grijă cu referinţele!

Ultim sfat: Nu folosiţi în exces mititei cu muştar, bere şi manele. Fac deja alţii asta…

Surse: Wikipedia, Youtube, Gustos.ro and friends